321 DE VORBE MEMORABILE ALE LUI PETRE ȚUȚEA

* Nu am fost și nu sunt antisemit, pentru că ar înemna să fiu anticreștin. Pentru că, să fim cinstiți, Cristos nu e din Fălticeni.

- Ateii s-au născut, dar s-au născut degeaba..

* Însă bătrânii au o supapă foarte înțeleaptă: au dreptul la nerușinare. O nerușinare nelimitată.

* Extrema stângă e egalitară, egalitatea coercitivă e sterilizantă.

* Extremele violează ideea de echilibru social.

* Am purtat ideile și credința precum poartă vântul microbii.

* Nicăieri Dumnezeu n-a avut de furcă cu dracul mai mult decât în scrul spațiu al Italiei. Acolo, adică, unde s-a născut umanismul în renaștere.

* Omul - javra asta bipedă, pe care eu îl consider animal prost, homo stultus - atunci când se screme să facă singur ordine, adică atunci când practică umanismul, îl înlocuiește pe Dumnezeu cu el.

* -”Ce mai faceți, domnu Țuțea?”

- Mă simt asemeni unui vultur trist, care înălțat la zenit urinează asupra veacului douăzeci cu un dispreț creștin.

CUNOAȘTEREA OMULUI - ALFRED ADLER - 2 -

* Dar cel mai bun cunoscător de oameni va fi, desigur, acela care a trăit el însuși toate aceste patimi omenești.

* Uriașa însemnătate pe care o are conexiunea dintre mișcare și viața psihică.

* Numai libertatea zămislește coloși, pe când costrângerea pervertește și ucide.

* Viața psihică a omului e determinată de un scop.

* Toate fenomenele psihice pot fi concepute drept pregătiri pentru ceva ce trebuie să se întâmple.

* Cu toate acestea, în viața psihică nu există nicio legitate naturală, omul însuși făcându-și legile în acest domeniu.

* Există, prin urmare, deosebiri între actele naturii și acelea ale vieții psihice a omului.

-* Se impune, deci, să subliniem că numai stabilirea unui scop face ca, în viața psihică, să se producă în mod necesar mișcarea.

* Scopul spre care sunt îndreptate acțiunile prin care se exprimă un om ni se conturează cu claritate dacă ținem seama de impresia produsă copilului de lumea exterioară.

* Optimismul se va manifesta prin trăsături de caracter proprii omului care consideră că sarcinile sale sunt rezolvabile. 

AUTOPORTRET DISIMULAT

LECTURI PERPENDICULARE

Motto : O lectură adevărată e ca o înălțare : mută orizontul cu tot cu cititor. (Costel Zăgan)

AUTOPORTRET DISIMULAT

(Andrei Pleșu, Fața către față. Întâlniri și portrete)

”Cititorul citește cărți și extrage citate. Autorul citește ansambluri și face hermeneutică. Aș agăuga că există și o a treia variantă : lectura creatorului, adică a aceluia care citește pentru a scrie. ”

Andrei Pleșu realizează cu brio tote cele trei forme de lectură, reușindu-i , la fel de bine, și delirul, și nuanța, și exactitatea. Desigur, cu restul retoric de rigoare.

De exemplu :
MIHUL DRAGOMIR :
* ”era un particular”
* ”un virtuoz al solilocviului”
* ”Cu alte cuvinte, gândirea era pentru intimitatea supremă a spiritului ”.
CONSTANTIN NOICA :
* ”avea, în ceasul din urmă, conștiința că spusese tot ce avusese de spus.”

”Nu se poate spune că PETRE ȚUȚEA a dus cu Puterea un război din care a ieșit învingător. Căci el a început prin a fi învingător, și a dus războiul cu grația suverană a celui ce nu poate pierde. Cum să piară o victimă pe care călăul însuși o admiră ? ”

”CIORAN a început deci - cum singur o mărturisește- acolo unde Nietzsche sfârșise. A deveni-cu voie sau fără voie-reversul propriului tău infern !
A culmina cu un zâmbet sau cu o reverență după ce ani de-a rândul ai exersat nuanțele unei isterii.”

”Dar în vreme ce ELIADE și-a cicatrizat rana prin erudiție, CIORAN a lăsat-o deschisă, a ales să sângereze impudic, în văzul lumii.”

”ALEXANDRU PALEOLOGU reprezintă ultima reverență pe care o face veacului nostru boierimea autohtonă.”

Astfel, privind(u-se) în oglinda timpului, Andrei Pleșu a făcut, trăsătură cu trăsătură, și rană cu rană, cu bucuria autodescoperirii, portretul celuilalt, al aproapelui său, spiritul!

PETRU CREȚIA era ”un uluitor profesor. Asta înseamnă, cred, trei virtuți reunite :
- o știință de carte masivă și limpede ;
- o boierească savoare a cunoașterii ;
- și o miraculoasă vocație de a transmite . ”

MIRCEA DINESCU ”e mereu transparent , curajos, direct, cum puțini știau să fie în lumea noastră de ieri.”

Poate că celălalt nu este, vorba lui Sartre, doar infernul, ci și personajul cel mai romantic al autobiografiei lui Andrei Pleșu : un munte de cultură, cu inocente abisuri sufletești.
Și uite așa, vrând-nevrând, autorul realizează o anumită ierarhizare a uitării. Pentru că, să ne amintim totuși, uitarea este cea care ne structurează și cunoștințele, dar și prieteniile. Fără niciun echivoc.
Anesteziant chiar.
În vreme ce ignoranța cotidiană ne manipulează viețile, încercând și, de cele mai multe ori, reușind să ne impună sensuri de împrumut.

Costel Zăgan

CUNOAȘTEREA OMULUI - Alfred Adler, 1927

* Adevărata cunoaștere a omului nu poate să inspire decât o anumită modestie.

* Se poate afirma că niciodată oamenii nu au trăit mai izolați decât astăzi.

* Familia ne izolează.

* Oamenii ar duce o viață în comun mult mai bună în cazul unei mai profunde cunoașteri a semenului.

* Medicina neurologică este o disciplină care, înainte de toate, pretinde o extrem de operativă cunoaștere a omului.

* Prima constatare care ni se impune este aceea că stimulenții cei mai puternici pentru edificarea vieții psihice a omului provin din cea mai fragedă copilărie.

* Să situăm copilăria în centrul atenției noastre.

* Educația este o mină de aur.

* Căci a formula o judecată, oricât de exactă, într-o formă supărătoare și la loc nepotrivit înseamnă să aducem prejudicii mari.

* Nu orice întâmplare ne face mai înțelepți.

BUNĂ DIMINEAȚA COPII

Dumnezeu e antidotul

iar credința este leacul

iubirea când face totul

strălucește lună veacul

Mă trateză Dostoievski

când viața-i o subterană

iar pilula-i Maiakovski

poezia-i dincolo de rană

Când viața-i o subterană

și dragostea va face totul

câștigând condiția umană

Dumnezeu e antidotul

Iar credința este leacul

dragul meu copil o dragul

Costel Zăgan, CEZEISME II

MAI MULT DECÂT NIMIC

Nu orice lucru de care nu te bucuri, este egal cu zero!

Costel Zăgan

FII MODEST!

Aparența îți blochează esența.

Costel Zăgan

PUICUSORULE!

Puicusorule, nu te pot vedea din cauza lacrimilor de bucurie!

Costel Zăgan