*** Cât de adânc e pentru filosofie mitul lui Narcis! Întreg destinul spiritului, frământat între contemplație și acțiune, e în joc o dată cu el.
Sfâșiat între contemplație și cunoaștere, între pornirea de a ieși din sine spre a se fixa și cea de a se abandona sieși spre a se pierde în devenire, spiritul împletește viața cu moartea, năzuind către împietrirea peopriei sale însuflețiri.
SCHIȚĂ PENTRU ISTORIA LUI CUM E CU PUTINȚĂ CEVA NOU, EDITURA HUMANITAS, 1995
***
Ceea ce rămâne până la urmă
din NOICA
e bucuria de a gândi,
farmecul originar al ideii,
jucându-se
cu
fragmentele lumii.
ANDREI PLEȘU
* Cuvântul ”realitate” impune conținutului cuvântului ”lume” condiția gândirii: lumea trebuie să fie exprimată prin articularea limitelor sale și a naturii înlănțuirii lor.
CARMEN SECERE-BLANK, 2023
*
În vacanță mă trezesc devreme.
Trag de timp. Lungesc ziua.
Până la plajă, trec printr-o pădure de pini.
O străbat desculță.
MELANCOLIA LUI IASON AL LUI CLEANDRU, POET ÎN COMMAGENA (595 D.HR.)
Îmbătrânire a trupului meu și a figurii mele -
rană de cuțit fioros.
Nu mai pot îndura.
La tine recurg, Artă a Poeziei,
ce, într-un fel, te pricepi la leacuri:
încercări de amorțire a durerii prin imaginație și Cuvânt.
E rană de cuțit fioros.
Artă a Poeziei, dă-mi leacurile tale,
care mă fac - pentru un timp - să nu simt rana.
Să nu lași, dragul meu, niciodată trecutul să vină peste tine.
Pentru că el nu vine decât luând două chipuri rele:
pe cel al regretelor
sau
pe cel al remușcărilor.
Mizeria categoriilor - și deci a intelectului, cum s-a arătat pe bună dreptate - este de a reprezenta simple puncte de vedere.
