CONSTANTIN KAVAFIS, POEME, 1936

 MELANCOLIA LUI IASON AL LUI CLEANDRU, POET ÎN COMMAGENA (595 D.HR.)

Îmbătrânire a trupului meu și a figurii mele -

rană de cuțit fioros.

Nu mai pot îndura.

La tine recurg, Artă a Poeziei,

ce, într-un fel, te pricepi la leacuri:

încercări de amorțire a durerii prin imaginație și Cuvânt.

E rană de cuțit fioros.

Artă a Poeziei, dă-mi leacurile tale,

care mă fac - pentru un timp - să nu simt rana.  

CONSTANTIN NOICA

 Să nu lași, dragul meu, niciodată trecutul să vină peste tine.

Pentru că el nu vine decât luând două chipuri rele: 

pe cel al regretelor

sau

pe cel al remușcărilor. 

CONSTANTIN NOICA

 Mizeria categoriilor - și deci a intelectului, cum s-a arătat pe bună dreptate - este de a reprezenta simple puncte de vedere.

CONSTANTIN NOICA

 Așa cum trăiesc viețuitoarele în apă sau în aer, omul trăiește în cultură.