Am avut insomnii chiar din copilărie: îmi pierdeam nopţile visând cu ochii deschişi!
Costel Zăgan
Deşertul de catifea
Se afișează postările cu eticheta proză. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta proză. Afișați toate postările
miercuri, 6 mai 2020
marți, 14 aprilie 2020
DEȘERTUL DE CATIFEA ÎN ACȚIUNE
Uneori mă întreb și eu ce mai fac și mă trezesc
privind în jur, negăsindu-mă nicăieri!
Oricum, a doua zi se va găsi cineva să mă aducă de
la obiecte pierdute!
...Aș vrea să mă laud cu noaptea aceasta splendidă, dar știu că numai tu poți face luna să crape mugurii de dorință !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
- Tati, ce mai faci-tu? Și tatăl, un munte de om, Vikingul nostru, pare să se topească sub greutatea cuvintelor: imponderabilă greutate! Pu... -
Să nu lași, dragul meu, niciodată trecutul să vină peste tine. Pentru că el nu vine decât luând două chipuri rele: pe cel al regretelor sa...
-
Să mai și zâmbim, Tragedie Umană: păstrând proporțiile, desigur! Costel Zăgan, Inventeme