Să nu ne mai bucurăm de răboi
să ne bucurăm cu cei
care luptă
pentru
pace
scriind
și
citind
poezii
niște
dulciuri
descifrabile
totuși
COSTEL ZĂGAN, ODE GINGAȘE
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
UN STRĂIN, POEZIA MEA
ATÂT SE POATE Dragă Kitty mașinăria asta invizibilă-i timpul macină totul amintiri speranțe dureri dar mai ales bucurii toate au un gust in...
-
* M-am născut cu boala grandoarei. * Și atunci, dintrodată, m-am revoltat... O să vedeți voi de ce sunt eu în stare! * Ochii mei priveau cu... -
*** Scrisul s-a născut ca servitor al conștiinței umane.
-
Unii cred că-s un necunoscut, și eu, nerecunoscându-i, le dau dreptate! COSTEL ZĂGAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu