DUMITRU STĂNILOAE, IISUS HRISTOS SAU RESTAURAREA OMULUI, 1943

 *** Cuvântul este arătătorul pricipal al subiectului semenului nostru.

*** Între har și libertate nu e niciun antagonism.

*** La subiectul altuia ajungem prin credință.

*** A disprețui, a ignora pe cineva înseamnă a voi să-l arunci în neant.

***Prin legătura credinței cresc subiectele!

*** Trebuie să aștept totdeauna un tu ca să devin eu?

*** Nașterea în spirit înseamnă înălțarea la rangul de personalitate.

*** Astfel, omul în calitatea lui de subiect este un chip al lui Dumnezeu.

BLAISE PASCAL, PENSEES

 *** Hristos este în agonie până la sfârșitul timpurilor. Să nu dormim în tot acest timp!

*** Nu m-ai fi căutat, dacă nu m-ai fi găsit. Deci nu-ți fie teamă!

GIOVANNI PAPINI, UN OM SFÂRȘIT, 1912

 * M-am născut cu boala grandoarei.

* Și atunci, dintrodată, m-am revoltat... O să vedeți voi de ce sunt eu în stare!

* Ochii mei priveau cu ură și cu mândrie toate chipurile care treceau pe lângă mine.

* Caii de la cvadrigă galopau pe cerul înroșit al asfințitului , în timp ce eu îmi juram mie însumi să ajung om mare înainte de-a muri.

* Aveam nevoie, înainte de toate, de cărți, aveam nevoie de ziare, aveam nevoie de hârtie de scris, de penițe și de cerneală.

* Mizerie, cheltuieli mici, bani puțini. Dar chiar și acei bani puțini îmi lipseau.

* Viciile mele erau hârtia albă și hârtia tipărită.

 

Haimanale Literare

esopnodrStlu845m8c1uhugt9m3ul0icia5g9c61gg0ctgch1221f1i141c7  · 

Vă așteptăm textele pe haimanaleliterare@gmail.com

Am primit acest poem de la Costel Zăgan:

Apollinaire se plimbă prin satul meu natal

Nimicul nu-i totuşi un răspuns

la întrebările nerostite ale tăcerii

Dar eu vorbesc Doamne în numele tăcerii

şi nu m-aud decât pe mine

Apollinaire se scoală din morţi

şi vorbeşte prin gura lui Allen Ginsberg

vorbeşte iată cu kaikuuri oceanice

cu demente taxiuri urlătoare în albastru

Cu statuile de culoare ale lui Buddha

o muzică profundă wagneriană

izbeşte cele două războaie mondiale

de calea lactee

Făcându-le praf şi pulbere

şi steluţe pentru adormit poeţii somnambuli

ai mieniului III merg şi eu

pe străzile din satul meu natal

În fracul alb-negru al poeziei

franco-americane

improvizând tăceri globale

deasupra mult deasupra viitorului omenirii

Mă uit prin geamul cerului

poate zăresc Vioara lui Bacovia

ori Anemonele lui Ştefan Luchian

Tzara îşi duce muzical pistolul la tâmplă

Ca pe-o floare sustrasă de la un greier sinucigaş

STOP

NU CÂNTA NU SCRIE NU EXISTA

ultimul mesaj pe-o pereche de chiloţi

de lavandă poliedrică

"PE-AICI SE-AJUNGE ÎN AMERICA!"

nu ocoliţi raiul e înainte

desigur în sens giratoriu

m-am întors şi-am plâns

Toţi copacii din Paris şi-au transferat

florile pe strada mea nu fugiţi nu-i sfârşitul lumii

primăvara aceea new-yorcheză este invitata mea

şi-a acestor pagini somnambule

Costel Zăgan, "Poeme de-aprins focul".

Mulțumim, Costel!

#haimanaleliterare

6Tu şi alţi 5

JORGE LUIS BORGES- FRAGMENTE DINTR-O EVANGHELIE APOCRIFĂ

 3. Nefericit cel sărac cu duhul, fiindcă sub pământ va fi ceea ce este acum pe pământ.

I. NOSTALGIA CULTURII (Cultura nu-i un rest adăugat naturii. Costel Zăgan)

 După artă, cultura este al doilea pas al omului dincolo de natură.

Costel Zăgan