- Tati, ce mai faci-tu?
Și tatăl, un munte de om, Vikingul nostru, pare să se topească sub greutatea cuvintelor: imponderabilă greutate!
Puiul de om sau puiul de înger putea, în orice clipă, cu doar două-trei cuvinte să schimbe destinul unui om. Să modifice însăși soarta lumii!
O lume din care necunoscutul, marele necunoscut, mănâncă zilnic câteo porție.
Și totuși mâna aceasta neajutorată de copil scoate la iveală speranța, speranța că omul încă nu și-a spus ultimul cuvânt!
Ochii zâmbitori ai copilăriei depun mărturie în acest sens.
Ochii Vikingului își împart fără rest dragostea în aceeași direcție: Fiica și Soția.
În coliba zilei strălucește deja o amintire: Republica Dominicană.
Doamne, îți mulțumim frumos că exiști și pentru noi!
COSTEL ZĂGAN
