Să mai și zâmbim, Tragedie Umană: păstrând proporțiile, desigur!
Costel Zăgan, Inventeme
miercuri, 2 august 2023
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
UN STRĂIN, POEZIA MEA
ATÂT SE POATE Dragă Kitty mașinăria asta invizibilă-i timpul macină totul amintiri speranțe dureri dar mai ales bucurii toate au un gust in...
-
* M-am născut cu boala grandoarei. * Și atunci, dintrodată, m-am revoltat... O să vedeți voi de ce sunt eu în stare! * Ochii mei priveau cu... -
*** Scrisul s-a născut ca servitor al conștiinței umane.
-
Unii cred că-s un necunoscut, și eu, nerecunoscându-i, le dau dreptate! COSTEL ZĂGAN