marți, 25 aprilie 2023

GIOVANNI PAPINI, UN OM SFÂRȘIT, 1912

 * M-am născut cu boala grandoarei.

* Și atunci, dintrodată, m-am revoltat... O să vedeți voi de ce sunt eu în stare!

* Ochii mei priveau cu ură și cu mândrie toate chipurile care treceau pe lângă mine.

* Caii de la cvadrigă galopau pe cerul înroșit al asfințitului , în timp ce eu îmi juram mie însumi să ajung om mare înainte de-a muri.

* Aveam nevoie, înainte de toate, de cărți, aveam nevoie de ziare, aveam nevoie de hârtie de scris, de penițe și de cerneală.

* Mizerie, cheltuieli mici, bani puțini. Dar chiar și acei bani puțini îmi lipseau.

* Viciile mele erau hârtia albă și hârtia tipărită.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

PARAGIGMA DE MUCAVA

  Paradigma de mucava - Costel Zăgan Gestionarea globalizării deplasarea poeziei spre rogvaivul colectiv eroare versus împăcare condei sau m...