Să nu lași, dragul meu, niciodată trecutul să vină peste tine.
Pentru că el nu vine decât luând două chipuri rele:
pe cel al regretelor
sau
pe cel al remușcărilor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
- Tati, ce mai faci-tu? Și tatăl, un munte de om, Vikingul nostru, pare să se topească sub greutatea cuvintelor: imponderabilă greutate! Pu... -
Să nu lași, dragul meu, niciodată trecutul să vină peste tine. Pentru că el nu vine decât luând două chipuri rele: pe cel al regretelor sa...
-
Să mai și zâmbim, Tragedie Umană: păstrând proporțiile, desigur! Costel Zăgan, Inventeme
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu