Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalță-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie.
Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalță-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie.
* Omul este păstorul ființei.
* Gândirea acționează în măsura în care gândește.
* Ființa este transcendentul însuși.
Strigătul de disperare pe care-l întâlnim în multe din poemele lui Costel Zăgan, semnifică descătușarea omului. GABRIELDIMITRIU