*** Cât de adânc e pentru filosofie mitul lui Narcis! Întreg destinul spiritului, frământat între contemplație și acțiune, e în joc o dată cu el.
Sfâșiat între contemplație și cunoaștere, între pornirea de a ieși din sine spre a se fixa și cea de a se abandona sieși spre a se pierde în devenire, spiritul împletește viața cu moartea, năzuind către împietrirea peopriei sale însuflețiri.
SCHIȚĂ PENTRU ISTORIA LUI CUM E CU PUTINȚĂ CEVA NOU, EDITURA HUMANITAS, 1995
***
Ceea ce rămâne până la urmă
din NOICA
e bucuria de a gândi,
farmecul originar al ideii,
jucându-se
cu
fragmentele lumii.
ANDREI PLEȘU
*** Cuvântul este arătătorul pricipal al subiectului semenului nostru.
*** Între har și libertate nu e niciun antagonism.
*** La subiectul altuia ajungem prin credință.
*** A disprețui, a ignora pe cineva înseamnă a voi să-l arunci în neant.
***Prin legătura credinței cresc subiectele!
*** Trebuie să aștept totdeauna un tu ca să devin eu?
*** Nașterea în spirit înseamnă înălțarea la rangul de personalitate.
*** Astfel, omul în calitatea lui de subiect este un chip al lui Dumnezeu.
* Cuvântul ”realitate” impune conținutului cuvântului ”lume” condiția gândirii: lumea trebuie să fie exprimată prin articularea limitelor sale și a naturii înlănțuirii lor.
* Nu cumva rațiunea de a fi a filosofului a fost aceasta: a interpreta și a vindeca?
* Filosofăm, iremediabil, între Dumnezeu și boală; între ceea ce înțelegem și ceea ce suferim: între cuvânt și corp.
* Filosoful e doar omul zilei și al momentului, mai aproape de trecere decât oricine.
