*** Spiritul artistic, prin puterea închipuirii, este nelimitat. El vehiculează concretul, fantasticul, absurdul și misticul.
Contradicția, ordinea, paradoxul, absurdul, bizarul, hazardul, necesitatea, haosul, ordinea, normalul, patologicul, moralul, imoralul, amoralul, purul, inteligentul, stupidul, frumosul, urâtul, plăcutul, neplăcutul, sublimul etc., cu intenție pedagogică sau fără niciun scop, pentru pură plăcere estetică.
***
Vedeți, îi dau totuși dreptate lui Sartre care a spus că ”infernul sunt ceilalți”. Dar nu putem trăi în afara acestui infern.
***
Nimeni nu simte cu adevărat milă pentru celălalt și totul nu e decât gâlceavă de cuvinte, gâlceavă ideologică.
***
Singura forță ce-mi rămâne este refuzul.
.jpg)
Poți muri sau înnebuni dacă trăiești într-o comunitate în care, în mod sistematic, toți au decis să nu te privească niciodată și să se comporte ca și cum n-ai exista.
*** Egiptenii au inventat sufletul, încercând să-l facă nemuritor: grecii au inventat spiritul, fiindcă se știau foarte muritori, romanii au inventat istoria, fiindcă, muritori fiind, voiau să rămână nemuritori...
💘⓪
*** Cât de adânc e pentru filosofie mitul lui Narcis! Întreg destinul spiritului, frământat între contemplație și acțiune, e în joc o dată cu el.
Sfâșiat între contemplație și cunoaștere, între pornirea de a ieși din sine spre a se fixa și cea de a se abandona sieși spre a se pierde în devenire, spiritul împletește viața cu moartea, năzuind către împietrirea peopriei sale însuflețiri.
SCHIȚĂ PENTRU ISTORIA LUI CUM E CU PUTINȚĂ CEVA NOU, EDITURA HUMANITAS, 1995
***
Ceea ce rămâne până la urmă
din NOICA
e bucuria de a gândi,
farmecul originar al ideii,
jucându-se
cu
fragmentele lumii.
ANDREI PLEȘU
*** Cuvântul este arătătorul pricipal al subiectului semenului nostru.
*** Între har și libertate nu e niciun antagonism.
*** La subiectul altuia ajungem prin credință.
*** A disprețui, a ignora pe cineva înseamnă a voi să-l arunci în neant.
***Prin legătura credinței cresc subiectele!
*** Trebuie să aștept totdeauna un tu ca să devin eu?
*** Nașterea în spirit înseamnă înălțarea la rangul de personalitate.
*** Astfel, omul în calitatea lui de subiect este un chip al lui Dumnezeu.
*** Orice om este, îndată ce se naște, un candidat la moarte.
*** Orice om natural intră în istorie pe poarta păcatului și iese pe poarta morții.
*** În cazul lui Iisus Hristos e drept că moartea a fost benevolă, pe când la ceilalți oameni e inevitabilă.
* Cuvântul ”realitate” impune conținutului cuvântului ”lume” condiția gândirii: lumea trebuie să fie exprimată prin articularea limitelor sale și a naturii înlănțuirii lor.
* Nu cumva rațiunea de a fi a filosofului a fost aceasta: a interpreta și a vindeca?
* Filosofăm, iremediabil, între Dumnezeu și boală; între ceea ce înțelegem și ceea ce suferim: între cuvânt și corp.
* Filosoful e doar omul zilei și al momentului, mai aproape de trecere decât oricine.
