DESPRE ȘCOALĂ

 

Citate despre Școală

de Booknation.ro | ian. 5, 2019 | Citate | 0 comentarii

Descoperă colecția noastră de citate despre școală de la cei mai mari gânditori din toate timpurile.

1. Şcoala însemnează ordine şi chibzuinţă de fiecare clipă. Simion Mehedinţi

2. Şcoala este un iad unde elevii se simt ca-n rai. Janet Nică

3. Şcoala trebuie să urmărească tot timpul că tânărul să părăsească băncile ei nu ca specialist, ci ca o personalitate armonioasă. Albert Einstein

4. Şcoala vieţii este singura instituţie privată care nu necesită acreditare. Teodor Dume

5. Nu spun că şcoala nu e bună. E foarte bună. Cât timp te duci la şcoală ca să înveţi ceva ce îţi place şi să foloseşti aceste lucruri în viaţă ca să obţii ce vrei. Pera Novacovici

6. Şcoala îţi dă uneori temelia casei şi uneori numai învăţătura cum nu se clădeşte o temelie. Nicolae Iorga

7. O şcoală bună rumegă gândirea altora, nu o memorează. Vasile Ghica

8. O şcoală care să corespundă perfect ţinutei sale e o adevărată insituţie pentru cultivarea omului. John Amos Comenius

9. Cel ce deschide o şcoală închide o temniţă. Victor Hugo

10. Şcoala trebuie adaptată la copii şi nu copiii adaptaţi şcolilor. Alexander Sutherland

11. Acolo unde şcolile prosperă, totul prosperă. Martin Luther

12. Cusururile necombătute în timpul şcolii devin vicii în viaţa omului. Honoré de Balzac

13. Caracterul însă al unei şcoli bune e ca elevul să înveţe în ea mai mult decât i se predă, mai mult decât ştie însuşi profesorul. Mihai Eminescu

14. Îţi trimiţi copilul la şcoală, dar colegii lui vor fi cei care îl vor educa. Ralph Waldo Emerson

15. Şcoala este locul unde copilăria se termină în fiecare zi. Costel Zăgan

16. La şcoală, elevii ar trebui să înveţe cum să se orienteze corect şi să acţioneze eficient pe câmpul de luptă al vieţii! Elena Stan

17. Şcoala trebuie să te înveţe a fi propriul tău dascăl, cel mai bun şi cel mai aspru. Nicolae Iorga

18. Nu zidurile fac o şcoală, ci spiritul ce domneşte într-însa. Regele Ferdinand I

19. Fără şcoală să nu aştepte nimeni nici părinţi buni, nici fii buni, şi prin urmare nici stat bine organizat şi bine cârmuit şi păstorit. Ion Heliade Rădulescu

20. Încercarea şi când nu reuşeşte e o şcoală. George Coşbuc

O să-ți placă și colecția noastră de citate despre educație.

21. Toată viaţa este şcoală. John Amos Comenius

22. Şcoala cea bună e aceea în care şi şcolarul învaţă pe profesor. Nicolae Iorga

23. În şcoala vieţii eşti elev cât trăieşti. Valeria Mahok

24. Cel care deschide uşa unei şcoli, închide o închisoare. Victor Hugo

25. Toate pe care nu le ştiu le-am învăţat la şcoală. Ennio Flaiano

26. Şcoala nu poate avea decât două scopuri. Primul e să dăm copilului cunoştinţele generale de care, bineînţeles, va avea nevoie să se servească: aceasta este instrucţia. Cealaltă e să pregătim copilul de azi pentru omul de mâine, şi aceasta este educaţia. Gaston Berger

27. Şcoala activă este o şcoală naţională. I.C. Petrescu

28. Şcoala este libertatea de a merge ajutat şi îndrumat. Claudiu Ovidiu Tofeni

29. Fiecare copil este curios din fire. Pe urmă merge la şcoală. Silvana Baroni

30. Şcoala cea mai bună este aceea în care vezi alături de tine sufletele care-ţi sunt ca fraţii şi surorile. Nicolae Iorga

31. O şcoală bună te învaţă să studiezi cu răbdare, să-ţi însuşeşti cunoştinţe şi deprinderi, să colaborezi cu alţii. H. H. Stern

32. Şcoala este fabrica umanităţii. Comenius

33. Ei bine, şcoala vieţii n-o mai faci pe de-a moaca! Octav Bibere

34. Toată viaţa este şcoală. Comenius

35. Menirea firească a şcolii nu e să dea învăţătură, ci să deştepte cultivând destoinicirile intelectuale în inima copilului, trebuinţa de a învăţa toată viaţa. Ioan Slavici

36. De mic am fost silit ca să-mi întrerup educaţia ca să merg la şcoală. George Bernard Shaw

37. Şcoala va fi şcoală când omul va fi om şi statul va fi stat. Mihai Eminescu

38. Întregul scop al educaţiei este să transforme oglinzile în ferestre. Sydney J. Harris

39. Am iubit şcoala pentru că acolo era biblioteca. Octav Bibere

40. Şcoala are rostul să te ridice undeva de unde să-ţi fie ruşine să mai cobori. Paul Louis Lampert

41. Lumea nu este decât o şcoală pentru întrebări. Michel de Montaigne

42. Şcoala este tot ce vezi şi tot ce auzi. Nicolae Iorga

43. Şcoala este uneori mormântul originalităţii. John Lubbock

44. Un profesor îşi pune amprenta asupra eternităţii ; el nu poate şti niciodată până unde ajunge influenţa lui. Henry Brooks Adams

45. Cine stăpâneşte şcoala hotărăşte asupra viitorului, asupra tendinţei vieţii şi asupra vieţii însăşi. Adolph Diesterweg

46. Educaţia este înaintarea din intuneric către lumină. Allan Bloom

47. Didactica este arta de a învăţa pe alţii bine. Comenius

48. Şcoala să nu fie nimic altceva, decât ateliere pline de activitate. Numai astfel vor putea să probeze toţi, în propria lor practică, adevărul că: învăţând pe alţii ne învăţăm pe noi înşine. John Amos Comenius

49. Şcoala nu este un institut de învăţătură, ci un templu ai cărui preoţi sunt profesorii. Regele Carol II

50. Profesorul este cineva care vorbeşte în visul unui copil. W.H. Auden

51. Nu învăţăm pentru şcoală, ci pentru viaţă. Seneca

52. Iubirea aleargă spre iubire aşa cum aleargă şcolarul cât mai departe de cărţile sale; şi aşa cum tot el se îndreaptă spre şcoală încruntat, se desparte şi iubirea de iubire. William Shakespeare

53. Şcoala publică a devenit biserica societăţii seculare. Ivan Illich

54. Şcoala cea mai bună e aceea în care înveţi înainte de toate a învăţa. Nicolae Iorga

55. Educaţia ar fi mult mai eficientă dacă scopul acesteia ar fi ca la ieşirea din şcoală, fiecare copil să conştientizeze cât de multe lucruri nu ştie şi să fie cuprins de o dorinţă permanentă să le afle. – William Haley

56. Lumea este şcoala noastră pentru descoperire spirituală. Paul Brunton

57. Şcoala este locul unde îţi ţeşi norocul. zicale româneşti

58. Se deschide şcoala: carte la dispoziţia copilăriei. Costel Zăgan

59. Şcoala nefericirii este cea mai bună şcoală. Vissarion Belinski

60. Copiii trebuie să fie educaţi, dar este necesar de asemenea ca ei să fie lăsaţi să se educe singuri. Abbé Dimnet

61. Nu învăţăm de la şcoală, ci de la „şcoala vieţii”. proverb latinesc

62. Timpul învaţă pe aceia ce n-au şcoală. proverbe româneşti

63. Cine are şcoala vieţii, ştie multe. proverbe aromâne

64. Educaţia este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ce ai învăţat în şcoală. Albert Einstein

65. O şcoală mult mai bună înseamnă cărţile şi oamenii întâlniţi în afara şcolii. Ilya Ehrenburg

66. Banii nu aduc învăţătură, dar învăţătura aduce bani. proverb românesc

67. Educația este cheia care deschide poarta de aur a libertății. George Washington Carver

68. De fiecare dată când închizi o școală, va trebui să construiești o închisoare. Ceea ce câștigi pe o parte, vei pierde pe cealaltă. Mark Twain

69. Scopul educației ar trebui să fie acela de a ne învăța cum să gândim, mai degrabă decât ce să gândim – să ne ajute să ne îmbunătățim gândirea astfel încât să devenim capabili să gândim penru noi, decât să ne încărcăm memoria cu gândurile altor oameni. Bill Beattie

70. Dacă nu te îndrepti spre ceea ce îţi doreşti, nu vei avea acel lucru niciodata. Dacă nu ceri, raspunsul va fi întotdeuna nu. Daca nu faci nici un pas înainte, vei rămâne mereu în acelaşi loc. Nora Roberts

71. Nimeni nu a murit datorita expunerii timp indelungat la educatie. Robert M. Hensel

72. Reteta succesului: studiaza atunci cand altii dorm; munceste atunci cand ceilalti lenevesc; pregateste-te pe cand altii se joaca; viseaza in vreme ce altii doar isi doresc. William A. Ward

73. Educația nu înseamnă pregătire pentru viață; educația este viața însăși. John Dewey

74. Învaţă câte ceva nou în fiecare zi cand soarele îţi este deasupra. Daca faci asta, nu vei fi niciodata batran. Lois Bey

75. Tăria minţii vine prin exerciţiu şi nu prin repaos. Alexander Pope

76. Rădăcinile educației sunt amare, dar fructele sunt dulci. Aristotel

77. Nu esti suficient de tanar pentru a sti tot. Edward A. Murphy

78. Dacă crezi că educația e costisitoare, încearcă ignoranță. Andy McIntyre & Derek Bok

79. Tragedia educației e jucată pe două scene elevi incompetenți care trebuie să facă față unor profesori competenți și profesori incompetenți care trebuie să facă față unor elevi competenți. Martin H. Fischer

80. Citeste nu pentru a contrazice nici pentru a crede, ci pentru a cantari si a lua in considerare. Francis Bacon

81. Educația este o descoperire progresivă a propriei noastre ignorante. Will Durant

82. Scopul educației este să transforme oglinzile în ferestre. Sydney J. Harris

83. Invatatorii iti deschid usa, insa numai tu insuti poti trece dincolo de ea. Proverb chinezesc

84. Trăieşte ca şi cum ai muri maine. Învaţă ca şi cum ai trăi o veşnicie. Mahatma Gandhi

85. Educația este ceea ce rămâne după ce uităm ceea ce am învățat în școală. Albert Einstein

86. Educația înseamnă a învăța ceea ce nu știai că nu știi. George Boas

87. Cel mai puternic factor educațional este conversația din casa unui copil. William Temple

88. In ochii profesorului tau intotdeauna vei greşi, deci nu te mai chinui sa incerci.Edward A. Murphy

89. Mult prea des oferim elevilor răspunsuri pe care le cerem să le rețină, decât probleme pe care să le rezolve. Roger Lewin

90. Educația…a produs o vastă populație de oameni capabili să citească, dar incapabili să distingă ceea ce merită să citească. G. M. Trevelyan

91. Un invatator trebuie sa raspandeasca in jur o atmosfera de respect si sa umble plin de sine, ca si cum ar fi uimit de a fi el insusi. Walter Bagehot

92. A-ţi dori să ai succes fară a munci din greu este ca şi cum ai încerca să culegi roadele pe care nu le-ai semănat vreodata. David Bly

93. Succesul pare a fi asociat cu acţiunea. Oamenii de succes sunt mereu în mişcare. Ei fac greşeli, dar nu renunta în nici un chip. Conrad Hilton

94. Un om educat se deosebeşte de un om needucat, asa cum un om viu se deosebeşte de un om mort. Aristotel

95. Tot ce îţi doreşti aşteaptă să ceri. Tot ce îţi doreşti te doreşte, de asemeni, pe tine. Trebuie însă să acţionezi pentru a obţine tot ce îţi doreşti. Jules Renard

96. Saracia este invatatorul caracterului. Antifan

97. Dacă am face toate lucrurile de care suntem capabili, am fi cu adevarat uimii de noi înşine. Thomas Edison

98. Intotdeauna acel examen la care vei absenta va fi mai usor decat acele examene la care ai participat. Edward A. Murphy

99. Cel care deschide ușa unei școlii, închide o închisoare. Victor Hugo

100. A educa un om doar din punct de vedere intelectual, nu și moral, înseamnă a educa o amenințare pentru societate. Theodore Roosevelt

101. Cel care ridică în slăvi educația nu a scos ce e mai bun din educație… Fără o blândă sfidare față de educație, nicio educație nu este completă. Gilbert K. Chesterton

102. Educația e cea mai puternică armă pe care o poți folosi pentru a schimba lumea. Nelson Mandela

103. Un copil educat numai la școală este un copil needucat. George Santayana

104. E de o mie de ori mai bine să ai bun simț fără educație decât educație fără bun simț. Robert G. Ingersoll

105. Nu putem deveni ceea ce ne dorim rămânănd ceea ce suntem. Max DePree

106. Învăţătura din tinereţe este ca o dantelă săpată în piatră. proverb persan

107. Educația e pur și simplu sufletul unei societăți pe măsură ce trece de la o generație la alta. G.K. Chesterton

108. Vremea învaţă pe cei ce n-au învăţătură. proverbe româneşti

109. Educația este abilitatea de a asculta aproape orice fără a-ți pierde cumpătul și încrederea în sine. Robert Frost

Cunoști și alte citate despre școală?

Lasă-ne un comentariu mai jos și îl vom citi cu drag!

Vezi Top 100 cărți ale anului 2022

POZIȚIONARE

 Doar un pas desparte cultura de  prostie: un pas infinit.

Costel Zăgan, Inventeme

.

DESPRE COSTEL ZĂGAN

 cv- Costel Zăgan

Costel Zăgan s-a născut la 20 ianuarie 1958, în satul Tudor Vladimirescu, aflat atunci în comuna Ringhileşti, iar în prezent în comuna Albeşti, judeţul Botoşani. Părinţii, Ioan şi Elena, sunt originari din Bucovina.

Urmează gimnaziul în satul natal. Este absolvent al Liceului de cultură generală "A.T. Laurian", Botoşani, promoţia 1977, şi licenţiat al Facultăţii de Litere, Universitatea "Al. I. Cuza", Iaşi, cu lucrarea "Natură şi eros la Eminescu".

Este căsătorit şi are cinci copii: doi băieţi şi trei fete.

Publică: poezii, aforisme, epigrame şi altele în revistele Colloquium, Convorbiri Literare, Intertext, Poezia, Hyperion, Timpul, Absolut Cultural.

A debutat editorial pe 18 decembrie 2005, cu volumul "Hiperbole blitz", la Editura Axa, Botoşani.

A mai publicat "Cezeisme" în 2008.

Pe 11 octombrie 2012 a publicat online volumul de versuri "Gravitaţia sufletului".

21 august 2014, Editura AXA, publică volumul de poeme Erezii second hand , de Costel Zăgan .

28 mai 2015, Editura AXA, Botoșani, publică romanul cibernetic, DEȘERTUL DE CATIFEA, de Costel Zăgan.

Pe 14 martie 2013,revista 21Artemotion l-a desemnat pe Costel Zăgan - SCRIITORUL ZILEI , publicându-i-se poemul "Sentinţa-i divină" şi proza "Paraşutist şi îndrăgostit".

Prezent în antologiile:

"Porni Luceafărul", Botoşani, 1995

"Nord - Antologia poeţilor botoşăneni de azi", 2009

"Însemne", Bacău, 2010

"Poeme hai hui- antologie de poezie", Editura Singur, Târgovişte ; Editura Grinta, Cluj-Napoca ; octombrie, 2012

"Însemnele unei tăceri- antologie de poezie -2012",Editura ROVIMED PUBLISHERS,Bacău, decembrie 2012

"Amprente temporale- antologie de poezii cronopediene",Braşov, mai 2013

"Autograf pentru m(â)ine-lirică, proză şi arte platice", Adjud, 2014

Aprecieri critice

Gellu Dorian (2005):

"Costel Zăgan debutează târziu cu un mănunchi de "poeme blitz", după ce prezenţa lui discretă, retras fiind la o şcoală din judeţul Botoşani ca profesor de limba română, în presa literară a atras atenţia, în mod special, asupra laconismului scrisului său."

Aprecieri critice anterioare debutului în volum:

Mihai Ursachi (Cronica", 1981):

Scrieţi cu uşurinţa aparentă a celui cu dotaţie nativă; cum în orice bine se ascunde de regulă şi reversul său , uşurinţa cu care se pare că puteţi compune riscă să se transforme în frivolitate. În totalitate însă, poeziile îmi dau despre Dvs. imaginea unui poet în plină devenire de la care ne putem aştepta la minuni. Am putut desluşi în poezii multă sesibilitate şi o bună stăpânire a uneltelor lirice. Fragilitatea Dumneavoastră poate fi forţa Dumneavoastră.

Emil Brumaru (SLAST, 1982):

Bucuros că pot scrie fără ezitare lângă Costel Zăgan cuvântul talent, îmi îngădui să-l arăt tuturor cu sufletul! Un nou partener de călătorii spre azur!

Ioanid Romanescu (Convorbiri Literare, 1983):

Nu ştim ce vârstă şi ce profesie aveţi, nu ştim de când scrieţi şi de ce aţi apelat la noi cu exagerată sfială. Noi nu declarăm genii, nu ne batem cu pumnii în piept că vom face şi vom drege, nu avem posibilitatea să vă publicăm masiv (după expresia altora), pentru că (după expresia noastră) nu visăm în locul altora. Noi vă mângâiem ameninţându-vă: sunteţi un talent care ar trebui bătut pentru a scrie. Luaţi-vă în serios, pentru că aveţi ce spune! Şi nu uitaţi că artistul nu e un simplu martor care-şi manifestă uimirea, ci o conştiinţă care deranjează.

Emil Druncea scria pe 25 decembrie 2010 într-o cronică la apariţia volumului "Însemne", o antologie cu 48 de poeţi din întreaga ţară:

Şi iată poetul autoironiei, Costel Zăgan! O ironie fină, de rang superior străbate poeziile publicate în antologia "Însemne".

Să exemplificăm!, cum ar spune profa de română: "Ce poftă am să fiu nemuritor/şi Doamne nu-s decât doar trist", atunci când oamenii normali sunt trişti, "nemuritorul" nu-i "decât doar trist"!

El revendică într-una şi orice: "iubirile femeilor frumoase", drept pedeapsă că există, iar moartea se miră şi ea de-o asemenea revendicare, "când naiba să te ia eşti muritor", de unde deducem că nu Domnia Sa Moartea trebuie să-l ia, ci naiba, că e muritor, vorba ceea, Moartea îi ia doar pe nemuritori!

Un joc al legităţilor universale întors pe dos de către marele autoironic.

Domnul Zăgan îşi revendică şi dreptul la o stea fiindcă există, creând iarăşi un joc întors al legităţilor: oamenii cred că fiecare pământean are câte o stea în care merge după moarte sau că la moartea fiecăruia cade câte o stea, dar ironicul poet ne trimite şi la steaua-star, pentru că, nu-i aşa, este în "Paradisul aparenţelor".

Când nu e ironic, e "binevoitor"cu iubita: "Cad stele de pe sânii tăi femeie/firmamentul discret ţi-l descheie", avid să afle cum arată firma de sub firmament, cum ar zice chiar poetul. ("Hainele demodate ale nopţii")

Ironic, deşi nu pare la prima citire, este şi "Poem de sus", unde lacrimile iubitei sunt arteziene, adică urcă, iar ochii iubitei sunt indecent de albaştri, toate acestea pentru că cerul şi-a dezbrăcat norii.

Cititorii acestor poezii pot depista şi filosofia de viaţă a poetului, metaforele pe care şi le ia în serios ca să creeze o POEZIE ironică de cea mai foarte extraordinară calitate.

Marian Dragomir a scris în "22 de amprente" (prefaţă la "Amprente temporale", mai 2013):

Creaţia din cuvânt este marca poetului Costel Zăgan, la care Dumnezeu guvernează viaţa neexplorată a omului, "Dumnezeu este Cuvântul/suflecaţi-aş moarte" (Incompatibilitate mondială). Relevant în descifrarea menirii poetului este poemul "Artă poetică", dezvăluindu-i concepţia despre viaţă şi lume, "în ficare zi/urc/câte-un/vers/din Golgota".

Mihaela Meravei a scris în "Amprente ale sufletului gravate pe file de timp" (prefaţă la "Amprente temporale", mai 2013):

Poet, aforist, scriitor, Costel Zăgan ne va încânta cu un grupaj divers de poeme. De la poezia scurtă de esenţă, trecând prin ludicul unor poezii în rimă, până la poezia de dragoste declarativă.

Limbajul lejer, versurile pline de o învăţătură transmisă prin umor, uşor ironică, face ca poemele lui Costel Zăgan să fie citite cu plăcere şi interes: "În fiecare zi/urc/câte-un/vers/din Golgota" (Artă poetică).

Nu metafora este punctul forte al versurilor scrise de poetul Costel Zăgan, mai degrabă mesajul transmis de ele, ca şi cum citeşte gândurile unui "hâtru plin de glume", parafrazându-l pe marele Vasile Alecsandri: "Nebunul/satului/Urlă/de/plăcere/În/jurul/bisericii" (Zonă erogenă).

Florentina Toniţă a scris în articolul "Costel Zăgan - poetul ereziilor târzii":

Debutul târziu (la 47 de ani, cu "Hiperbole blitz") nu denotă o autoexcludere a poetului din piaţa literară, ci mai degrabă o amânare a mărturisirii livreşti (stricto sensu). Departe de a fi un autor prolific, Costel Zăgan este totuşi un bun strateg, el desfăşurându-şi poemele în pagini de reviste, pe bloguri sau site-uri de specialitate, rămânând însă permanent într-o stare de reverenţioasă timiditate cu propria poezie.

Dovedind o fervoare direct proporţională cu o anume vibraţie nedisimulată la inefabilul poetic, Costel Zăgan îşi asumă timbrul liric personal, cu un discurs sincer, fără exuberanţe şi contemplaţii inutile, chiar dacă uneori abundă în autoironii iscoditoare sau versuri vag melodramatice, cărora le conferă, însă, un aer de sensibilitate mereu în alertă.

Deşi pare să fie tributar poeziei tradiţionaliste, în vers clasic, Costel Zăgan îşi surprinde cititorul cu poeme îndrăzneţe, scormonitoare, dar lipsite de stridenţe lingvistice. Poetul îşi asumă astfel o etică a cuvântului, el rămâne credincios sieşi, dar şi culturii în care s-a născut şi a creat.

Poemele lui Costel Zăgan nu cad în desuetudine, o anume mirare şi o sprinteneală a rimei asigurând poeziei coerenţa lirică atât de necesară, rima fixând, de fapt, mesajul poetic al discursului.

Insistenţa tematică (Eminescu, Poetul, dragostea etc.), relieful extrem de personal în care se desfăşoară, alături de o predispoziţie naturală pentru imagini poetice care dezvoltă aceste tematici, fac din Costel Zăgan un autor care permanentizează starea de poezie, o cultivă şi o transmite semenilor săi fără orgoliu, dar cu o responsabilitate care tinde să devină, în sine, o profesie.

De remarcat, la Costel Zăgan, generozitatea faţă de poezia confraţilor săi, care trece dincolo de statutul de simplu cititor. Prin aceasta rostul său se multiplică, aşteptăm ca şi confraţii să îl (re)citească şi să îl (re)cunoască.

Interviu[modificare]

Paul Ungureanu a realizat un interviu cu Costel Zăgan, în Revista Hyperion nr. 2 din 2001,la rubrica "Dialoguri":

Costel Zăgan: A fi profesor la ţară înseamnă să poţi face un pas. Un pas din infern în... prezent!

- Când aţi debutat în învăţământ şi ce lucruri v-au marcat în această frumoasă profesiune de dascăl, ce esta ocolită de mulţi tineri în zilele noastre din cauza unei mici retribuţii?- Prin urmare, am "debutat" în învăţămînt de... două ori. În 1977, câteva luni, până la plecarea la oaste şi, după lăsarea la vatră, la şcoala din satul natal, unde se învăţau, pe vremea aceea, zece clase.M-a marcat, în chip deosebit, atmosfera tinerească şi plină de elan. Era cât pe ce să spun: elan revoluţionar! Dar să ştiţi că aşa era. Revoluţia era în mine, în noi,în dorinţa noastră de-a "înşfăca"... munţii, de a-i... răsturna şi de-ai... pune la loc! La locul lor: lângă cer!

- Cum erau copiii, elevii?- Fiind din aceeaşi localitate cu ei, erau dificili şi... minunaţi! Porneam împreună, să cucerim... Everestul limbii române! Încă mai urcăm!Cu mâinile sufletului "însângerate" de stânci, epitete şi metafore! În buzunare, flutura, şi atunci, şi acum, vântul!

- Şi totuşi, de ce, după zece ani de la terminarea faculăţii, nu aţi dat examenul de licenţă?- În timpul facultăţii, am fost remarcat de profesorii: Elvira Sorohan, Mihai Drăgan şi Constantin Parfene. Am pregătit pentru licenţă lucrarea "Natură şi eros la Eminescu", sub coordonarea regretatului profesor universitar Mihai Drăgan, care şi-a întrerupt viaţa, din nefericire, în anul 1993.Amân, din varii şi încurcate motive, prezentarea licenţei. Între timp caut alt coordonator, nu al destinului, ci al lucrării în cauză. La întretăierea mileniului doi cu... următorul, "riscă" să-mi ia sub oblăduire universitară lucrarea pentru licenţă în litere, doamna profesor Noemi Bomher. Probabil că voi fi licenţiat, după... o mie de ani de la absolvirea Facultăţii de Litere! NU un veac,ci un mileniu de singurătate. Pentru mine! În 1982, m-am căsătorit cu învăţătoarea Doina Alupoaie. Repartizată la şcoala din satul meu natal, unde eu funcţionam, deja, ca profesor suplinitor de limba şi literatura română, încă din 1979.Între 1983 şi 1989, pun la cale, împreună cu nevastă-mea,... cinci copii. Trei fete şi doi băieţi. La această oră, copiii se află pe următoarele trepte (ale destinului propriu): Diana-Mihaela, anul IV, Liceul Pedagogic Botoşani; Monica, anul III, acelaşi liceu; Marius-Ilie, anul I, Liceul "Demostene Botez", Truşeşti; Ioana-Loredana, clasa a VII-a, Şcoala Tudor Vladimirescu; Andrei-Victor,clasa a V-a,aceeaşi şcoală.

- De unde aveţi această pasiune arzătoare pentru scris şi literatură?- Dragostea pentru literatură, pentru poezie în special, cred că îmi vine de la mama şi... un frate al bunicului din partea tatălui, un călugăr iubitor de buchie scrisă. Au urmat în ordine cronologică învăţătorii: Constansa şi Constantin Costânceanu, Dumitru Gheorghiţă. Apoi, profesorii de limba şi literatura română: Ioan Lăcătuşu, Cornelia Popa şi poetul Dumitru Ţiganiuc.Un loc aparte pentru formarea gustului meu pentru literatură l-a avut Cenaclul de la Casa Corpului Didactic, condus cu dragoste şi competenţă de poetul şi profesorul Dumitru Ţiganiuc. Tot aici l-am întâlnit, licean fiind, şi pe poetul Mihai Munteanu.Cam pe-atunci, are loc şi întâlnirea cu extraordinarul om şi poet Lucian Valea şi cu mai tinerii şi... "încăpăţânaţii" întru poezie - Gellu Dorian, Val Guraliuc, Constantin Bojescu, Lucian Alecsa, George Luca şi, bineînţeles, cu acel argint viu, metaforic vorbind, Emil Iordache!

- Într-un interviu anterior am pus o întrebare poetului şi prof. Mihai Munteanu, din Cordăreni, în legătură cu menirea dascălului de ţară. Cu ce se confruntă el în prezent?- Menirea lui nu s-a schimbat, cred, de la... Ion Creangă încoace. Tot trebuie să ia acea bucăţică de humă, cu suflet, numită copil, şi să o poarte, modelând-o continuu, nestrivindu-i liniile proprii de forţă, către lumina viitorului. Viitor care, fiind tot de aur (ca pe vremea lui Eminescu!) e normal(!), aproape inaccesibil majorităţii copiilor de ţărani. Totuşi, să nu ne... întunecăm! Soarele raţiunii, încă, e deasupra orizontului! Al raţiunii şi al speranţei! Doamne-ajută!

- Trăind în mediul rural, cum reuşiţi să ţineţi pasul cu toate noutăţile de pe plan cultural şi literar?- Pentru mine, viaţa la ţară nu este o întâmplare, o obligaţie profesională, ci este... o opţiune. Pentru sufletul meu de... Atlas (...rural?, nicidecum!), (între)ruperea contactului cu această viaţă ar însemna... moartea! Fizică şi... metafizică!Viaţa la ţară, pentru mine, nu este un exil!Iată, îi am aici, în bibliotecă, lângă mine, mereu, pe Urmuz, Aristotel, Kafka, Dinescu, Eliade, Eminescu, Shakespeare, Borges, Noica, Pleşu, Eugen Ionescu, Liiceanu ş.a.m.d. Şi, peste tot, nu pot scăpa de el!... Costel Zăgan!Şi, încă ceva: facultatea deşi am "făcut-o" la fără frecvenţă, fiind şi căsătorit, având şi copii, fiind profesor suplinitor (cum sunt şi în prezent, fiind plătit ca atare), deşi am absolvit o facultate, neavând... patalamaua la mână, punga mi-e mai mult... goală. Aşa că nu am avut şi nu am niciun fel de motivaţie... financiară, pentru o asemenea opţiune, având - pe atunci - şi o jumătate de normă la C.A.P. (Cooperativa Agricolă de Producţie, pentru cei mai tineri) să-mi pot întreţine familia destul de numeroasă, deci facultatea nu a fost numai un... chin ontologic şi antologic, ci şi o voluptate axiologică! Zău!Legătura cu exteriorul (eu fiind miezul destinului propriu şi personal) mi-a fost favorizată de cărţi şi reviste: Caiete botoşănene (Hyperion), Convorbiri Literare, Ateneu, România Literară, Luceafărul, SLAST, Familia,Steaua, Freamăt de codru, Poezia.Pe plan literar, am debutat, ca orice poet de mai multe ori.Mai întâi, în revista Liceului "A.T. Laurian", Botoşani, prin anii 1973-1974, apoi în ziarul judeţean Clopotul (1977). După aceea în Flacăra lui Adrian Păunescu, Familia, Caiete botoşănene.În 1983, am luat Premiul revistei Steaua, la Festivalul de poezie "Poemele luminii"; în 1995, de asemenea, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Moldova, Iaşi, la Porni Luceafărul... Tot în 1995, îmi apare volumul "Poeme infracţionale", scris şi "manufacturat" în Penitenciarul Botoşani, unde,... singurătatea mea a hibernat un an şi jumătate, din motive, pardon, cauze, arhicunoscute şi... depăşite, din fericire!Totuşi, nu pot trece cu vederea, din această perioadă, înfiinţarea revistei (cu circuit închis) "Caietele lui Cain", interviul pe care mi l-a luat revista Timpul (Iaşi), prin persoana lui Viorel Ilişoi: "Dacă vrei să scrii o poezie, cheamă-ţi avocatul!" (decembrie 1995), publicarea unei pagini "Poezii din închisoare", în revista Timpul, ianuarie 1996 şi un grupaj de poezii în revista Hyperion (Caiete botoşănene) nr.1-2, 1995, la rubrica "Poezia spaţiului concentraţionar."

- Când v-aţi apropiat de jurnalism?- M-am apropiat când, liber fiind şi... şomer, am urmat aşa-numitele cursuri de iniţiere, susţinute, cu aplomb pedagogic, profesional şi... părintesc, de numiţii: Radu Câjvăneanu şi Lucia Olaru Nenati. Sus-numitele cursuri m-au îmbolnăvit pe viaţă de jurnalism, de patima de a scrie, nu numai poeme, ci şi Lecturi perpendiculare şi alte articole, în care îmi tăiam craca de sub picioarele... minciunii şi (im)posturii (im)personale. Aşa că am mai publicat prin: Colloquium (revista-meteor a lui Valerian Ţopa), Hyperion (Caiete botoşănene), Convorbiri Literare, Poezia, Jurnalul de dimineaţă, Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi. Altceva? Am revenit în învăţământ... în satul natal, după un ocol... postuniversitar pe la Botoşani.

- Alte gânduri?- Am descoperit: inventemele, hipersonetele( cezeismele), lecturile perpendiculare şi braşovismele. Dar - atenţie! - nu le-aş fi descoperit, dacă nu le-aş fi inventat!Şi, să nu uit (cum aş putea?): am gata pentru tipar un volum de hipersonete, intitulat "Ghinişor antishakespeare", şi un alt volum de poeme - "Hiperbole blitz". Volume ce-şi aşteaptă sponsorii cam demult.Pentru edificarea cititorilor şi nu numai, ultimul hipersonet din "Ghinişor antishakespeare":

Finul lui Shakespeare

Zic zău lui Dumnezeu poete

zic zău te-ai întrecut pe tine

că nişte fumuri ai celeste

şi arzi cu flăcări mioritico-străine

Zic zău te-ai întrecut pe tine

ţi-ai luat şi umbra înainte

ţi-ai tras şi nişte ţoale în fine

ai contracandidaţi atât în cer şi în morminte

Ţi-ai luat şi umbra înainte

şi nişte fumuri ai celeste

tratezi de sus şi în cuvinte

zic zău lui Dumnezeu poete

Zic zău te-ai întrecut pe tine

ţi-aştepţi doar naşul care nu mai vine

(Lipsa semnelor de punctuaţie, de aici ca şi din destin, îmi aparţine!) Vă mulţumesc pentru răbdarea Dvs!

- La fel, şi eu vă mulţumesc pentru sinceritatea debordantă a răspunsurilor!

NOTA BENE

 Îmi amintesc faptul că mi-am putut ajuta copilul, eu sau tatăl ei cu propriile cunoștințe dobândite în școală, după 20-30 de ani de la terminarea ei.

Făceam și noi, generația noastră, meditații, doar în anul precedent treptelor școlare, nu din clase primare, ca acum.

Am făcut literatură universală și am citit atât de mult, încât recunosc acum că, stau să procesez un pic(sau mai mult) subiectul unei cărți, spre aducere aminte.

Mi-am ajutat copilul până în clasa a 1V-a, după care i-am spus că e pe cont propriu și pe meritele ei. Cât fructifică, atât va ști.

Și nu i-am cunoscut profesorii, și nu am intervenit în niciuna dintre situații.

Drept urmare nu a dorit să o așteptăm la porțile liceului nici la susținerea examenelor, nici la afișarea rezultatelor. Dar aș minți să spun că n-am trecut pe la poarta liceului, în timpul examenului.

Așa cum nici eu n-am lăsat-o pe mama să vină cu mine la afișarea rezultatului la prima treaptă de liceu. Am citit ce era afișat și am izbucnit în plâns.

O doamnă necunoscută, peste care trecuseră mulți ani m-a cuprins în brațe, consolându-mă că pot să mai dau examen în toamnă. N-am apucat să răspund fiindcă din spate am auzit o voce: Nu plânge că n-a luat, ci fiindcă a luat! Și am văzut-o pe mama cu un buchet mare de gladiole roșii.

Și da, plângeam de bucurie. Mama casnică, tatăl sudor, oameni simpli, liceul cu renume. Și nici nu pot spune că nu și-au dorit tot ce era mai bun pentru copilul/copiii lor... scuza dezinteresului personal al unora dintre părinții zilelor actuale. Repet, unora!

Și, mă întreb, înaintea celor scrise mai jos: în acest caz se mai poate face transferul de cunoaștere între generații?

▪︎■▪︎

Ce rost mai are să știe absolvenții teorema lui Pitagora, volumul sferei, scrisul și cititul, Creangă și Eminescu, franceză ori spaniolă, mecanisme simple și vectori, compoziția chimică a materiei, viața plantelor și animalelor, Renașterea și umanismul, marile descoperiri geografice, deosebirea dintre Munții Alpi și Munții Anzi sau dintre limba latină și America Latină?

Există mulți oameni astăzi, mai ales dintre reprezentanții noilor generații, care nu simt nici un fel de handicap în lipsa lor de cultură, în ignoranța lor, în mintea lor vidată în mod intenționat și care – educați pentru contingent și obișnuiți cu trăirea clipei – vor ca în școală să se dobândească nu cunoștințe, ci numai deprinderi, numai tehnici de viețuire și de supraviețuire, numai modalități de adaptare la mediu.

Adaptarea omului la viața curentă pe care o trăiește nu s-a făcut niciodată prin discipline practice care să le excludă pe cele considerate "teoretice", ci prin teorie serioasă care să explice bine viața cotidiană.

De aceea, a spune că matematica este inutilă, fiindcă elevii nu vor folosi, niciodată, în viață, integralele sau limitele este un nonsens.

Matematica este prezentă în toate fibrele omului contemporan, în toate evenimentele vieții cotidiene, dar ea trebuie studiată în școală ca să poată fi folosită.

Veți spune că toate astea le face acum computerul. Fals!

Le face omul, cu ajutorul computerului, iar dacă omul face acest lucru în mod mecanic, fără să înțeleagă și să poată explica ce face, atunci, omul contemporan a ajuns, deja, un mecanism, încetând să mai fie om.

La literatură, un elev nu mai poate citi toate romanele importante ale omenirii sau ale românilor și nici nu mai acceptă să preia mecanic opiniile criticilor și istoricilor literari și să le învețe pe de rost.

Dar asta nu-i dă cuvânt să spună că literatura secolului al XIX-lea – de exemplu – este desuetă și să pretindă în programele școlare texte sportive, reportaje despre catastrofe naturale, regulamente și instrucțiuni etc. în locul textelor literare.

Lectura clasică se poate completa cu filmul inspirat din literatură (și se poate îmbina arta literară cu arta cinematografică).

În locul textelor plicticoase din criticii consacrați, se pot face dezbateri și se pot ghida elevii spre descoperirea de către ei înșiși a sensurilor unui text literar.

Dar nu se poate înlocui textul literar cu textul banal!

Firește, anii au trecut și școala este obligată să țină pasul cu viața, dar nu aruncând peste bord valorile reale în favoarea unora iluzorii.

Iar programele europene, naționale sau locale de educație sunt foarte importante, dar nu de ele ducem lipsă, în primul rând, ci de aplicarea legilor existente, de scoaterea educației din statutul de cenușăreasă, de tratarea cu seriozitate a școlii.

Altminteri, vom distruge, fără bombe și fără pandemii, dar, pas cu pas, acest popor.

Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române

JORGE LUIS BORGES- FRAGMENTE DINTR-O EVANGHELIE APOCRIFĂ

 3. Nefericit cel sărac cu duhul, fiindcă sub pământ va fi ceea ce este acum pe pământ.