marți, 25 aprilie 2023

GIOVANNI PAPINI, UN OM SFÂRȘIT, 1912

 * M-am născut cu boala grandoarei.

* Și atunci, dintrodată, m-am revoltat... O să vedeți voi de ce sunt eu în stare!

* Ochii mei priveau cu ură și cu mândrie toate chipurile care treceau pe lângă mine.

* Caii de la cvadrigă galopau pe cerul înroșit al asfințitului , în timp ce eu îmi juram mie însumi să ajung om mare înainte de-a muri.

* Aveam nevoie, înainte de toate, de cărți, aveam nevoie de ziare, aveam nevoie de hârtie de scris, de penițe și de cerneală.

* Mizerie, cheltuieli mici, bani puțini. Dar chiar și acei bani puțini îmi lipseau.

* Viciile mele erau hârtia albă și hârtia tipărită.


COSTEL ZĂGAN, NEPOTUL LUI KAFKA, Editura ECREATOR, Baia Mare, 2024

 Strigătul de disperare pe care-l întâlnim în multe din poemele lui Costel Zăgan, semnifică descătușarea omului. GABRIELDIMITRIU