odată cu soarele
copilăria mă trezește
respir cu sufletul
până-n adâncul mării
înalț Ceahlăul cu pleoapele
Costel Zăgan, POEME PE O FRUNZĂ (antologie Maria Oprea)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
*** Cât de adânc e pentru filosofie mitul lui Narcis! Întreg destinul spiritului, frământat între contemplație și acțiune, e în joc o dată ...
-
* Cuvântul ”realitate” impune conținutului cuvântului ”lume” condiția gândirii: lumea trebuie să fie exprimată prin articularea limitelor s... -
Strigătul de disperare pe care-l întâlnim în multe din poemele lui Costel Zăgan, semnifică descătușarea omului. GABRIELDIMITRIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu