MELANCOLIA LUI IASON AL LUI CLEANDRU, POET ÎN COMMAGENA (595 D.HR.)
Îmbătrânire a trupului meu și a figurii mele -
rană de cuțit fioros.
Nu mai pot îndura.
La tine recurg, Artă a Poeziei,
ce, într-un fel, te pricepi la leacuri:
încercări de amorțire a durerii prin imaginație și Cuvânt.
E rană de cuțit fioros.
Artă a Poeziei, dă-mi leacurile tale,
care mă fac - pentru un timp - să nu simt rana.
Despre tine înfloreşte teiul
despre sânii tăi în floare
ceru-mbracă-n stele cheiul
valul mării rău mă doare
Despre sânii tăi în floare
toate florile-mi vorbesc
dragostea care pe care
demon cu chip îngeresc
Toate florile-mi vorbesc
ceru-mbracă-n stele cheiul
dorul meu prea omenesc
despre tine înfloreşte teiul
Despre sânii tăi în floare
îngerii nu pot să zboare
(din volumul „Cezeisme II”)
Să nu lași, dragul meu, niciodată trecutul să vină peste tine.
Pentru că el nu vine decât luând două chipuri rele:
pe cel al regretelor
sau
pe cel al remușcărilor.
* Bucuria pe care mi-o dau gândurile mele este bucuria pe care mi-o dă viața, pe care mi-o dă ciudata mea viață. Este aceasta bucuria de-a trăi?
* Numai dacă gândim mult mai nebunește decât filosofii putem dezlega problemele lor.
* Dacă ceva este bun este și divin.
* M-am născut cu boala grandoarei.
* Și atunci, dintrodată, m-am revoltat... O să vedeți voi de ce sunt eu în stare!
* Ochii mei priveau cu ură și cu mândrie toate chipurile care treceau pe lângă mine.
* Caii de la cvadrigă galopau pe cerul înroșit al asfințitului , în timp ce eu îmi juram mie însumi să ajung om mare înainte de-a muri.
* Aveam nevoie, înainte de toate, de cărți, aveam nevoie de ziare, aveam nevoie de hârtie de scris, de penițe și de cerneală.
* Mizerie, cheltuieli mici, bani puțini. Dar chiar și acei bani puțini îmi lipseau.
* Viciile mele erau hârtia albă și hârtia tipărită.
* De prea multe ori am văzut mila rătăcindu-se.
* A fost o vreme, în tinerețea mea , când îmi era milă de cerșetori și de rănile lor.
* Am văzut femei plângându-i pe războinicii căzuți.
